"Ne-am obişnuit cu confuzia valorilor, cu pervertirea sistemelor axiologice, cu tulburarea apelor. A devenit banal să spunem că sîntem înconjuraţi de o confuzie a valorilor. Că ne lovim, zilnic, la toate nivelele, de pervertirea oricăror scale, de tulburarea sau chiar de negarea unor seturi de valori. Asta a devenit banal! În zilele noastre se petrece ceva mai periculos şi mai trist: confuzia nonvalorilor. "- Ioan T. Morar

Cat adevar este aici! Si e trist pentru ca ma uit in jur si nu mai vad valori ca alta data. Valorile se sting pe zi ce trece, fiind inlocuite de asa zise "Valori "(cum se cred ele...).

De exemplu, iata ce am intalnit: infumurati si plini de ei, care nici macar nu au habar pe ce lume traiesc, cu un oarece sprijin politic si cu o asigurare verbala ca nu ii va da nimeni jos de pe postul ocupat, si asta bineinteles, dupa ce au cotizat tot din bani publici furati la un partid care se chinuie sa ii tina in brate si sa le ascunda incapacitatea. Traiasca partidul ca daca nu era el...maturau pe strada (sau poate nici acolo?)

Prosti care regreta sistemul comunist de tinere in lesa a maselor si se straduiesc sa reinvie sentimentul care odata le dadea o mare satisfactie- de zeu atotputernic. Din pacate in ziua de azi la unii mai prinde.... In cazul in care nu tine la una din persoanele care inconjoara acest specimen, aceasta este repede eliminata pentru a nu dauna imaginii create.

Pitipoance care sub un machiaj de la Avon si o rochie luata din piata (dar pe care au platit- o cu "sute de euro") se straduiesc sa atraga atentia, dar nu reusesc sa se faca remarcate decat prin vocea stridenta si rasul care te zgarie pe ureche.

Acestea sunt personajele intalnite des in contextul actual. Constat cu tristete ca doamnele au uitat sa fie doamne iar domnii sunt din ce in ce mai mitocani.

Si imi cer scuze adevaratelor doamne si adevaratilor domni. Pretuiti- va si demonstrati ceea ce stiti, nu va lasati calcati in picioare de nonvalori. Iesiti in evidenta ca doar "Aurul straluceste si in noroi".

introducere

De dimineata...ma trezesc. Ma uit in jur...nimic deosebit...Imi beau ness- ul ca in fiecare dimineata, pleaca D la serviciu si deschid televizorul.
Un film despre viata, lupta si cat de perseverent poti fi ca sa- ti atingi scopurile...Incep sa fac comparatii, sa ma gandesc.
Ma uit din nou in jur...la prunca mea care doarme, la ceea ce ma inconjoara si imi pica o lacrima...
Realizez ca, in sfarsit, la cei 34 de ani ai mei, am REUSIT SA FENTEZ VIATA, oricate incercari mi a dat. Inchid TV- ul si ma hotarasc sa- mi fac blog.